¤ DECAMIO ¤

Am prezentat AICI cateva metode de eutanasiere a pestilor in suferinta. Intrucat in articol erau prezentate metodele dificile si “pacatoase”, am decis sa vin in ajutorul dv. cu o metoda eficienta, extrem de usoara, atat  pentru pesti, cat si pentru dumneavoastra: uleiul de cuisoare (clove oil).

Uleiul de cuisoare este eficient pentru ca, folosit in cantitatea corecta, are efect anestezic. Din pacate, nu este solubil in apa, asa ca trebuie sa il “preparam” inainte. Unii aleg sa il combine cu putina vodka: 3 ml de ulei de cuisoare si 8 ml de vodka. Se amesteca. Apoi lichidul se varsa in patru litri de apa, se amesteca inca o data, asteptam 3-5 minue; apoi se toarna usor in recipientrul cu pestele bolnav. Este foarte important sa nu varsam repede apa cu ulei de cuisoare si sa o varsam cat putem de incet.

Insa majoritatea persoanelor care aleg aceasta metoda amesteca uleiul direct cu apa, fara a mai pune si alcool, intrucat alcoolul creste riscul ca pestele sa se “arda” pe branhii/ochi/ etc, sau sa ii provoace suferinta. In acest caz, compozitia va fi mai puternica.

Aceasta combinatie, intai anesteziaza pestele, apoi provoaca moartea. Mai intai ne asiguram ca pestele nu mai respira (brangiile nu i se mai misca, nu mai reactioneaza daca il atingem), apoi, este de preferat fie sa il inghetam, fie sa ii intepam creierul cu un ac (deces imediat). Este indicat sa facem lucrurile acestea, nu doar ca sa ne asiguram ca a murit, ci pentru ca nu am vrea ca pestisorul inca sa traiasca, dar sa fie sub o anestezie foarte puternica, murind sufocat.

Daca dupa ce am aplicat solutia pestele ramane constient mai mult de 15-20 de minute, faceti inca un amestec, de data aceasta putin mai puternic si turnati-l usor in recipientul pestelui.

Daca nu il anesteziem inainte cu ulei de cuisoare pestele nu trebuie bagat direct in congelator, vezi aici de ce.

Persoanele care au folosit ulei de cuisoare au fost incantate de metoda, intrucat la aceasta metoda durerea este aproape inexistenta, la fel si stresul animalutului.

Daca dupa ce puneti solutia (= uleiul amestecat in apa) in recipient, pestele pare ca se zbate, inseamna ca nu ati pus cantitatea de ulei corecta. Preferabil, scoateti repede pestele si faceti inca un amestec, de data aceasta mai slab.

1) Cand vezi in vitrina o masa, un birou, un stand, intrebi vanzatorul “oare poate tine si un acvariu?”

2) Pleci de la munca mai devreme si te scuzi sefului ca mamei tale ii este rau, cand tu de fapt te duci acasa si iti veghezi pestisorul bolnav.

3) Scapi de canapeaua din sufragerie si esti fericit ca ai gasit un loc pentru inca un acvariu.

4) In casa, ai mai multa mancare pentru pesti decat ai pentru tine.

5) Iti petreci singura ta zi libera cautand pe net informatii si discutii despre pesti.

6) Petreci mai mult timp online vorbind cu strainii despre pestii si problemele lor, decat vorbesti cu propria sotie

7) Poti citi comportamentul pestilor tai atat de usor incat iti dai imediat seama cand unuia ii este rau, dar n-ai nicio idee ce se intampla cu sotia care zbiara la tine “e a patra oara cand te chem la masa!!!”

8) Pe calculator ai mai multe poze cu pesti si acvarii, decat cu propria familie.

9) Ai pe telefonul mobil poze cu acvariile tale, iar vanzatorul din petshop nu va rata niciuna. Asa, doar ca sa ii arati ca se poate. :)

10) Seara, dupa ce vii de la munca, iti petreci putinul tau timp liber curatand si aranjand acvariul si culmea, treaba asta ti se pare extrem de relaxanta.

11) Iti pui in camera un webcam ca sa iti veghezi pestii de la serviciu.

12) Stii mai degraba cum arata poop-ul pestilor tai, decat cu ce s-au imbracat copiii tai cand s-au dus la scoala.

13) Nevasta te intreaba de ce lipsesc 30% din banii de vacanta si te rogi ca filtrul de la firma preferata pe care l-ai vazut pe site in urma cu o saptamana sa nu soseasca tocmai acum!

14) In sfarsit, vii acasa dupa doua saptamani de vacanta si primul lucru pe care il faci cand intri in casa, inainte de a despacheta bagajele, e sa scoti filtrele din priza ca sa le speli.

15) Cazul de mai sus este unul fericit. Multi aleg sa nu plece in vacanta ca sa nu isi lase copilasii singuri acasa.

16) Geamul acvariului este curat, insa nu iti amintesti cand a fost ultima oara cand ti-ai spalat geamurile de la fereastra.

17) Cheltuiesti peste 600 de euro pe acvariu si echipamente ca sa faci alegerea perfecta pentru pestii pe care i-ai luat anul trecut cu 50 RONI.

18) Cand intri in petshop, vanzatorul nu te mai intreaba de doresti. Te cunoaste bine. Chiar ti-a dat si numarul lui de telefon ca sa nu il mai vizitezi zilnic sa vezi cand aduce marfa noua.

19) Iti golesti biroul ca sa vezi daca intra un acvariu micut intre monitor si perete.

20) Cuvintele precum “bomba de co2″, “ciclide”, “filtru”, “bacterii”, “gris” fac parte din vocabularul tau uzual.

Daca te regasesti in majoritatea situatiilor de mai sus………………….esti sclavul propriului hobby si al schimburilor saptamanale de apa.

Sa ne auzim cu bine! :)

Ramele sunt un adevarat deliciu pentru pesti.Ele sunt mai bune decat tubifexul si au un risc mult mai mic de a provoca boli. Contin multe proteine si pestii dv va vor oferi un adevarat spectacol in timpul cinei.

Fie ca vreti doar sa ii hraniti, fie ca vreti propria dumneavoastra sursa de “fabricare”, acest articol va va fi de folos.

Va voi prezenta cum se poate face o crescatorie de rame.

Daca nu doriti sa va faceti crescatorie, dar vreti sa va hraniti pestii cu rame, faceti urmatorul lucru:

- scoate-ti cateva rame din pamant

- taiati un bidon in doua

- bagati inauntru o coala de hartie

- pe coala se vor aseza ramele

Bidonul este de preferat sa fie tinut in beci sau ferit de soare, acoperit cu o panza umeda. Ramele se vor tine acolo 2 zile pentru a se curata de pamant si pentru eliminarea continutului lor digestiv.

Dupa care se spala bine sub jetul de apa, se taie in bucati si masa este gata.

De ce este indicat sa facem o crescatorie?

De ce sa ne chinuim sa inmultim rame, cand putem sa le cautam 5 minute prin pamant?

Raspunsul este unul foarte simplu. Inafara faptului ca nu este deloc greu sa crestem rame (acest lucru facandu-se mai mult de la sine), pestii vor fi protejati de boli mult mai mult decat daca rama este una “din afara”. De fapt, in propria crescatorie, riscul eventualilor boli se reduce drastic. Nici nu va fi nevoie sa dezinfectam ramele, ci doar sa le curatam de pamant.

Crescatoria se face in felul urmator:

- se ia un recipient / acvariu de 15-20 de litri

- se ia un pamant de buna calitate si se amesteca cu cartofi fierti si taiati, morcovi fierti si taiati si coji de banane tocate ( pe care ramele le apreciaza foarte tare)

- se cauta cel putin 10 rame

- se aseaza totul in recipient, se amesteca si “greul” a trecut

- pamantul se va acoperi cu frunze sau cu o panza pentru a mentine umezeala

- pe suprafata se va pulveriza apa regulat, iar pamantul se va uda cu moderatie

Dupa trei saptamani numarul ramelor va fi unul destul de mare.

Daca doriti sa grabiti inmultirea, ramele se vor taia in doua - nu va faceti probleme, nu vor pati nimic.

Este de preferat ca acvariul - crescatorie sa fie tinut undeva la umezeala, cum ar fi pivnita. Daca nu, trebuie pus undeva unde este slab luminat si neaparat acoperit cu o panza umeda.

Din cand in cand, suprafata de pamant va trebui schimbata pentru pastrarea nutrientilor.

Cum dezinfectam ramele?

Daca avem propria noastra crescatorie, dezinfectarea nu este un must, va trebui doar sa le curatam de pamant. Totusi, pentru un somn linistit, inainte de masa, ramele vor fi puse intr-un recipient cu apa calda  si se va turna putin albastru de metil ( nu faceti asta daca vreti sa le dati rame vii pestilor, intrucat ramele mor in apa pentru ca respira prin piele). Ramele mari se vor taia in bucatele mici pentru a fi mai usor inghitite. Cele mai gustoase rame sunt cele subtiri, care pot sa fie “sorbite” dintr-o singura inghititura.

Daca dorim ca ramele sa traiasca in momentul mult asteptat, acestea se vor spala bine sub jetul de apa. De aceea, acesta este inca un motiv pentru care este bine sa avem crescatorie.

Cum curatam ramele de pamant?

Cu cateva ore inainte mesei, ramele vor fi puse intr-un recipient cu vata uda.

Daca raman bucati neconsumate, scoteti-le din acvariu!

Este originar din apele pietruite ale Lacului Malawi din Africa(Mozambique), fiind unul dintre cele mai adanci lacuri din lume. Este un lac vulcanic care s-a format acum doua milioane de ani, dar nimeni nu stie cum au ajuns ciclidele acolo. Lacul Malawi impresioneaza prin frumusetea faunei lui, fiind, dupa parerea multor iubitori de ciclide, cel mai frumos si impresionant lac existent. Desi este mai mic decat Victoria si Tanganyika, Malawi este lacul care contine cea mai bogata fauna din lume avand aproximativ 800 de specii diferite de ciclide.

Din pacate, locuitorii din zona vaneaza o cantitate numeroasa de pesti pentru hrana.

Labidochrimis c. nu a fost vazut sa inoate la adancimi mai mari de 30 de metri.

Este unul dintre ciclidele cele mai cautate datorita culorii sale de galben intens, dar si datorita faptului ca este destul de usor de intretinut. Creste pana la 12 cm.

Corpul alungit si subtire il ajuta sa inoate destul de rapid si sa se ascunda printre pietre cand simte ca este in pericol. Culoarea este una deschisa, de multe ori ducand spre auriu, de unde si-a castigat si porecla de “goldie” (=auritul). Din punct de vedere estetic, este avantajat de contrastul negricios de pe aripioarele dorsale si ventrale .

Diferenta dintre masculi si femele este greu de facut, cel mai usor se observa in perioada de reproducere, atunci cand masculul are inotatoarele mai negre decat femela. Masculul este uneori mai mare la corp.

Prefera apa cu PH-ul intre 7 - 8,5 chiar 9, la duritate nu este pretentios, vrea doar apa dura intre 10-30dGH si temperatura intre 23 si 28 de grade.

Acvariul minim ar trebui sa aiba 150 de litri. Este totusi de preferat sa ii cream spatiu pentru inot, si sa-I formam un mediu cat mai natural cu cel din zona in care provine: o cantitate mare de nisip si pietre multe pentru decor in care sa ii formam mici ascunzisuri. Este indicat sa punem multe “casute” pentru ca fiecare ciclida, la un moment dat, va avea propriul sau loc in care sa se simta in siguranta si in care sa se ascunda.

Un alt motiv pentru care Labidochromis c. este cautat cel mai mult in acvariile cu ciclide mbuna (pietre) este faptul ca nivelul de agresivitate este destul de scazut comparativ cu celelalte ciclide africane dar exista pericolul sa se atace pentru teritoriu mai ales daca acvariul este prea mic. Pentru a avea liniste in acvariu, trebuie sa ii cumparam unui mascul cel putin doua femele. Masculul devine agresiv si teritorial in perioada de imperechere, de aceea daca avem un acvariu mic (150 l) este indicat sa tinem un singur mascul, maxim doi.

Algele sunt mancarea lui preferata, pe care le roade cu pofta cu ajutorul dintilor. Mananca fulgi, mazare, spanac tocat, larve de tantari, melci mici, tubifex, crustacee. Este foarte important sa ii administram hrana vegetala. Aceasta nu ar trebui sa lipseasca din mancarea zilnica. Daca pestele nu primeste suficienta hrana vegetala, culoarea va deveni mai stearsa.

“Ritualul” de depunere este unul interesant: masculul si femela vor face mici sapaturi in nisip, acolo unde femela va scoate pana la 30 de icre. Pentru a-si apara puii de pradatori sau alti pesti, femela baga icrele in gusa, acolo unde le tine timp de 21-24 de zile. In tot acest timp femela va manca foarte putin. Dupa ce puii ies, femela mai are grija de ei inca o saptamana, pana cand acestia se obisnuiesc cu acvariul. Puii vor manca hrana speciala pentru puiet, fulgi presarati cu mana sau hrana vie de mici dimensiuni.

1) Mananc cat mai repede si cat de mult pot, ignorand bulele de aer pe care le inghit.
2) Imi petrec TOATA ziua langa stapan, umilindu-ma si implorandu-l pentru inca cateva bobite. Poti sa pui cat mai mult, mananc TOT!
3) Infulec mai mult decat pot inghiti.
4) Daca mancarea este tocata marunt astfel incat sa o pot manca fara probleme, o voi mesteca de mai multe ori, acest moment trebuie savurat!
5) Daca e verde, trebuie mancat! :)
6) Scoica trebuie mancata. Daca nu o pot manca, incerc macar sa scot mancarea din ea.
7) Daca nu am voie sa mananc ceva, il voi manca. Mai ales daca a costat o gramada de bani!
8) Mereu ma simt ca si cum as tine dieta.
9) Intotdeauna verific, poate a ramas ceva nedigerat!
10) Daca cineva baga mana in acvariu, incerc sa o mananc.

Parca sunt multe astfel de specimene si printre noi.
Intrebarea este: care pe care a imitat?

Calciu: este important pentru contractiile musculare ale pestilor, ajuta la mentinerea in buna stare a celulelor si a tesuturilor din organism.

Fosfor: intareste metabolismul si il face mai vioi

Sodiu: este necesar pentru transportarea nutrientilor in membranele celulare

Molibden: important pentru buna dezvoltare osoasa ( recomandat mai ales pentru acvariile marine)

Fier: transporta oxigen in sange si in tesutul muscular

Mangan: creste si mentine cartilajele intr-o stare buna

Sulfatii: imbunatateste procesul de absorbtie a hranei si elimina toxinele

Crom: important pentru absorbtia zaharului

Decamio va recomanda sa urmariti un documentar din minunata lume subacvatica a lacului Malawi.

Lake Malawi

Carasul comun prefera apa cu temperatura intre 18 si 22 de grade, duritate intre 5-19GH si PH intre 6 si 8.

S-au facut experimente si s-au modificat genetic, ducand la aparitia multor specii de carasi cu coada voalata. Putem intalni carasi comuni rosi, portocalii si galbeni, dar si albi sau negri.

Carasii comuni si-au gasit destul de usor drumul spre acvariile iubitorilor de carasi datorita naturii lor extrem de puternice. Sunt cea mai adaptabila specie de carasi, prin faptul ca organismul lor reactioneaza rapid la mediul din jur. Rezista mai bine decat altii la schimbarile bruste de temperatura, sau de parametrii si pot trai foarte bine atat in acvariile din casa cat si in iazurile de afara.

Femela de caras comun ramane cel mai usor gestanta si depunerea are loc aproape de fiecare data, mulgerea nefiind necesara. Daca sunt ingrijiti bine, pot atinge varsta de 10 ani fara probleme si aici pot da exemplul celui mai longeviv caras din lume care a intrat si in cartea recordurilor. In Marea Britanie a trait un caras in captivitate 44 de ani (a murit acum 3 ani), intr-un acvariu destul de micut pentru marimea lui, pentru ca pestele avea la varsta respectiva 47 de cm. Doi batranei simpatici povesteau cum l-au cumparat cand erau tineri si niciodata nu ar fi crezut ca acest pestisor le va fi alaturi o viata intreaga. In 2003 in Olanda un alt caras a intrat in cartea recordurilor.

Sunt carasi extrem de sociaili si prefera sa fie cat mai multi, de aceea daca ne alegem aceasta specie trebuie sa avem un acvariu pe masura si sa tinem cont de regula “40 de litri de apa pe caras”.

Mi s-a pus frecvent intrebarea daca carasul comun nu ataca celelalte specii de carasi, in special cele voalate. Raspunsul pe care l-am dat de fiecare data si pe care il dau si acum se bazeaza atat pe experienta proprie, cat si pe teoriile altor crescatori de carasi comuni. Carasul comun nu ataca nicio specie de caras. Ei traiesc foarte bine si se impaca la fel de bine cu un oranda sau cu un telescop-eye. Daca aveti carasi comuni violenti, se poate ca pestele atacat sa fie ba proaspat pus in acvariu (pe sistemul “noul venit”), ba pestele este bolnav sau are paraziti si astfel ceilalti incearca sa-l “indeparteze” de ei.

Daca le acordam atentie zilnica, daca vorbim cu ei ( este foarte important sa ne auda vocea), daca stam aproape de geam sa ne priveasca fata sau daca ne purtam bland cu ei, carasii comuni pot fi imblanziti pana la stadiul in care sa sara din apa pentru a-ti lua mancarea prinsa intre degete, la 5 cm deasupra apei, sau pot veni direct la mana, jucandu-se printre degete, atunci cand bagati mana in apa. Este normal ca pestii mici sa fie speriati de mana dv. dar atunci cand vor creste, va fi o placere sa va manance din mana.

Un tip de comportament specific carasilor comuni este acela de socializare cu ceilalti pesti. Puteti observa comportamentul lor foarte lejer, acesta avand loc mai ales cand bagati un caras nou in acvariu. Curios din fire, se va apropia repede de noul venit si va incerca sa il exploreze, frecandu-se usor de corpul acestuia sau stand foarte aproape de el si va inota ori in partea dreapta, ori in partea stanga, la acelasi nivel cu proaspatul venit.

Asa cum am spus mai sus, comportamentul voilent nu este normal pentru specia lor, dar exista si exceptii, cazuri rare de carasi care devin putin agresivi cand mananca. Tin sa mentionez ca acest comportament se va intalni (rar) doar la pui.

Acvariile cu carasi ar trebui sa aiba filtrare puternica si sa nu aiba incalzitoare, deoarece acesti pesti prefera apa cu temperatura scazuta. Pentru carasii comuni ne trebuie acvarii mari pentru ca pot atinge dimensiuni foarte mari, ca 30 de cm.

Nasterea are loc destul de usor: masculul va urmari femela pana cand aceasta elibereaza ouale, iar masculul le va fertiliza. Icrele se vor fixa pe geam sau decor, dar trebuie mutate in alt acvariu deoarece parintii au obiceiul de a-si manca propriile icre.

Carasii comuni sunt rezistanti dar si ei se pot imbolnavi. In majoritatea cazurilor, bolile sunt produse de pesti bolnavi proaspeti introdusi in acvaru, proasta calitate a apei, neschimbarea apei, hranirea in exces. In acvariile de dimensiuni mici, bolile pot fi fatale pentru ca carasii sunt pesti care produc foarte mare mizerie.

Datorita corpului lung si subtire, este cea mai rapida specie de caras. Este des confundat cu cometa. Cele doua specii au un corp aproape identic, dar cometele au coada putin mai lunga.

Columnaris este o boala provocata de bacteria Chondrococcus columnaris. Se imprastie foarte usor in apa si se aseaza pe plante, decor si echipamente. Bacteria intra in corpul pestelui foarte usor daca acesta are o rana deschisa. Este o bacterie foarte des intalnita in acvariile de apa dulce si de multe ori, este confundata din cauza aspectului cu fungus-ul sau saprolegnia. Din pacate tratamentul de fungus nu va avea efect iar multi se vor plange ca, desi au facut tratamentul pestele a murit de “fungus”. A fost descrisa avand aspect de “vata” sau “panza de paianjen” iar pestele devine retras si apatic. Petele apar in zona capului si uneori apar in zona gurii, chiar si in interior.
Columnaris este facuta de o bacterie aeroba, deci acvariul se poate infecta chiar daca are o filtrare buna, dar este gasita mai mult in acvariile care au putine minerale, aglomerate, cu pesti stresati sau necompatibili. Este o boala care se raspandeste rapid si poate omori toti pestii din acvariul infectat. Cei mai expusi la Columnaris sunt viviparii, apistogramele si pestii cu sistem respiratoriu gen labirint (ex: betta, gurami). Boala nu se observa imediat, bacteriile mai intai isi formeaza colonii. Primele simptome apar in circa 2-4 saptamani.
Fiind o boala destul de grava, ca tratament este indicata penicilina pentru uz uman care se va administra o data la doua zile. Inafara de penicilina puteti face tratament cu cloromicetina, 15-20mg/l tot o data la doua zile.

Pentru a ajuta tratamentul puteti adauga sare neiodata. De asemenea, sunt indicate si bai de o jumatate de ora in albastru de metil (atentie, a nu se confunda cu verde de malachit! ), pentru care vom avea nevoie de un acvariu mai mic, de carantina. Cel mai bine este ca inainte sa mutam pestele pentru tratament, sa punem in acvariul carantina apa din acvariul comun. Astfel, parametrii si temperatura vor fi identici iar pestele va fi mai putin stresat.
Este indicat ca pe perioada tratamentului sa se faca schimburi de apa mici si dese.
Baile cu albastru de metil vor dura in jur de doua saptamani.
Pentru orice tip de tratament este obligatoriu ca hrana sa fie data in cantitati mici si sa fie consumata in 3 minute.

Boala punctelor albe este facuta de unul dintre cele mai comune protozoare care se gasesc in acvariu.

Denumirea stiintifica a bolii in acvariile de apa dulce este Ichthtyophthirius multifilis, iar in acvariile de apa marina denumirea este Cryptocaryon. Grisul provoaca mici puncte (5-7mm) care apar pe aripioarele pestelui, iar in cazuri mai grave, se intind in tot corpul.

Stresul este unul dintre principalele cauze care duc la aparitia acestei boli, de aceea trebuie sa evitam:
- schimbarea brusca de temperatura
- mutarea rapida a unui peste dintr-un acvariu in altul
- nivelul mare de amoniac ( se poate evita prin schimburile de apa)
- stresul provocat de un peste asupra altuia (ex: batai, ciupiri, etc)
- stres provocat de necompatibilitatea speciilor de pesti din acvariu.
- cumpararea unui peste nou sau a unei plante care contine protozoarul, cu alte cuvinte care au stat intr-o apa deja infectata cu gris.
Totusi, exista posibilitatea ca protozoarul sa fie in apa, dar pestele sa nu prezinte semne ca ar fi bolnav, de aceea este bine ca atunci cand cumparam un peste nou sa il tinem in carantina cel putin patru zile, iar plantele sa le spalam bine sub jetul de apa si chiar dezinfectate.
In general, pestele bolnav cu gris sta retras, prefera colturile intunecoase ale acvariului, de multe ori sta in partea superiora a acvariului, respiratia este rapida, incercand sa ia cat mai mult oxigen. Aripioarele si codita sunt stranse. De cele mai multe ori, pestiele infectat cu gris se freaca rapid de substrat, plante sau geamul acvariului, aceasta manifestare intalnindu-se mai rar in acvariile marine.
De asemenea, de multe ori pestele este inactiv, se decoloreaza. Din cauza ca incearca sa se scarpine de diferitele obiecte din acvariu, uneori pestele se raneste iar inafara de gris, pestele poate face infectii bacteriene sau fungus.
Inainte de aplicarea tratamentului, temperatura apei trebuie ridicata pana la 29 de grade. Daca apa este rece, tratamentul va dura mai mult.
Dupa ce se formeaza, protozoarul trebuie sa-si gaseasca in maxim 3-4 zile o gazda, altfel va muri, dar la temperaturi scazute ale apei durata lui de viata se poate mari. Atunci cand nu are o gazda, este cel mai usor de distrus, luand contact direct cu tratamentul.
Cand protozoarul si-a gasit o gazda, formeaza un nodul sub piele. Se misca liber in corpul pestelui, se muta dintr-un loc in altul, se transforma si se hraneste cu celulele pe care cu aceasta ocazie le si distruge si cu fluidele corporale.
Se hraneste pana atinge maturitatea, timp in care provoaca leziuni in tesutul gazdei. Se agauta si stresul provocat de ingreunarea respiratiei.
Protozoarul grisului nu se afla in toate acvariile, dar se poate forma daca apa nu este proaspata si schimbata. De asemenea, tin sa mentionez ca protozoarul nu poate trai inafara apei.
Se poate ca pestii sa aiba in corpul lor Ich. si sa nu fie bolnavi. Aceste cazuri sunt periculoase atunci cand pestele care contine ich. dar nu este bolnav, este mutat intr-un acvariu cu pesti care nu s-au intalnit niciodata cu grisul, in acest caz, pestii din noul acvariu se vor stresa, vor produce mai putin mucus si se vor imbolnavi de gris.
Calciul este un element necesar in sanatatea pestelui. Fara el, pestele este mai sensibil la boli sau infectari. Intr-un acvariu ciclat, cu amoniacul aprape de 0, nitrati/ nitriti scazuti si temperatura constatnta, este mai dificil ca Ich sa se formeze si chiar daca se va forma, tratamentul va dura mult mai putin. Schimbul de apa de 20% inaintea aplicarii tratamentului este obligatoriu.